Sunt:

"M-am invartit" de legitimatia de prunc, cu dizabilitati: sechele dupa polio-mielita, la membrele inferioare pe la 6 luni de la ivirea mea in asta lume, care sa va spun drept nu-mi displace. Si stiti de ce? Din cauza imperfectiunii mele de care sunt constient, si nu o caut la altii. M-am nascut "din flori" si nici acest lucru nu ma deranjeaza, ba dimportriva, sunt bucuros ca am putut poposi cumva aici; fara ajutorul a doua fiinte si-a iubirii lor nu v-as fi putut scire acum aceste randrui. Am reusit sa invat a ma bucura si atunci cand sunt nevoit sa-mi sterg lacrimile, si s-a intamplat de foarte multe ori... nici asta nu ma mai deranjeaza. Multe se pot invata in decursul unei vieti, cu rasarit-asfintit de soare si luna. Nu spun ca mi-a fost usor de la bun inceput, as minti daca as afirma asta… Am dus lupte ”Greco-romane” cu mine insumi, din copilarie si adolescenta. Acum la maturitate s-a schimbat situatia, nu ma mai doare asa de tare. Eu nu am mers niciodata in doua picioare, pana la 5 ani m-am tarat precum soparla prin colbul pamantului pe care nici acum nu pasesc, am in prelungirea minelui meu fizic un carucior, cu care imi place sa ma deplasez si ma bucur mult sa-l am. Cand eram mic, m-as fi bucurat acolo la caminul unde am crescut, sa am trei rulmenti sa-mi pot face si eu un mijloc mai lesne de deplasare, insa doar am visat; realitatea am cunoscut-o prin peticele peste petice mestesugit facute de tanti lejereasa, in genunchii si turul pantalonilor de doc. Nu regret nimic acum, doar cand eram copil visam cu ochii deschisi, ca voi putea pasi si eu pe doua picioare, cum fac semenii mei. Acum imi dau seam ca se poate pasi in mai multe feluri prin viata, si e bine sa-ti reuseasca asta. La varsta de 22 de ani, am suferit o amputatie 1/3 coapsa dreapta. Nu mi-a fost usor, dar m-am resemnat foarte repede. Dupa 3 zile de la operatie, am pornit-o pe cele doua roti din spate ale carutului, care acum face corp comun cu mine... Nu pasesc, dar reusesc sa ma deplasez, eu omul, care nu regreta si ii multumeste Domnului Dumnezeului nostru, ca l-a invrednicit a va asterne in fata ochilor domniilor voastre un crampei din ceea ce este.

Ma numesc Marcel Cepoi, am 53 de ani, nascut pe data de 31 iulie 1956, Iasi. Dupa 6 luni de la nasterea mea, am suferit de polio-mielita la membrele inferioare, fapt care m-a determinat in mare masura sa copilaresc la un Camin-Scoala din comuna Jucu din judetul Cluj Napoca, unde am urmat 8 clase primare, Am absolvit Scoala Profesionala Speciala de electricieni auto din Bucuresti ; am profesat cativa ani in orasul meu natal Iasi, iar din anul 1985, dupa ce suferise-m o amputate a membrului inferior drept 1/3 coapsa si am fost pensionat , m-am internat si  stabilit in „Caminul Spital” Centrul de Recuperare si Reabilitare a Presoanelor cu Handicap Comanesti, judetul Bacau, din anul 1985. Am activat  in cenaclurile „Artis Club” Asau, „Tristan Tzara” Moinesti, si „Nicolae Labis” Comanesti, unde am si debutat ca poet in revista „Plaiuri Trotusene” 1995; poeme mi-au aparut  „Invingatorul”, publicatia Societatii Handicapatilor Locomotor din Romania. In primavara anului 1999 mi-a aparut la editura Corgal Press din Bacau, placheta de versuri „Goana dintr-un cal legat” si in vara anului 2003 la aceiasi editura condusa de domnul Cornel Galben, a vazut lumina tiparului, placheta de versuri „Zari colbuite”.

                Copilaria mea a fost plina de nelinisti si zbucium: am locuit in multe camine-spital, sin cauza situatiei mele social-materiale si de sanatate.

Majoritatea anilor primiti in dar de la Bunul Dumnezeu, i-am petrecut in institutii de ocrotire, unde m-am bucurat si eu de clipele placute pe care mi le-a oferit viata, chiar daca mi-a lipsit familia. Dupa multe prergrinari, am gasit aici, un „camin” in care ma simt „ca la mama acasa”; unde am intalnit ambinta placuta, caldura sufleteasca, respectul fata de fiinta umana cu dizabilitati, aflata in dificultate, din partea personalului care ne ingrijeste.

Aici, in acest Centru, am linistea si conditiile propice sa ma manifest spiritual; exemplific mai jos crampeie ale modestei mele ocupatii:

 „ ZARI COLBUITE IN

                                                                                                                                                         URMA,GOANEI DINTR-UN CAL LEGAT!...”

 

GAND

Jumatate din vis pare aievea.

Jumatate din vis pare desen.

De spirit se leaga iubirea

De cantec se leaga refren

De calea cea lunga legata e clipa;

Cand noaptea desculti,

Se plimba prin trenuri…

Si iarna-i prezent%u0103 în anotimpuri…

Cand vantul te face sa tremuri…

Si ziua-si aduna greoaie

Uimirea pierduta-n tramvaie.

 

CREION

Creionul rupt sau ros de dinti,                              

Cu vârful bont, de-abia lasand,

O urma-n scrisul la parinti…

Si hrana pentru cel flamand.

 

 STRAIN

Smulge-mi trei scanduri,

din gardul vecin.

O curte-am s%u0103 fac pe o strada.

Cand poposeste la noi un strain,

o curte stinghera s%u0103 vada.

si casa, trei tigle furate de vant.

si oful sa-nsemne cuvant…

O oal%u0103 de lut fara toarta…

Straine, ce vii ca sa pleci,

pune-ti la curte o poarta!

 

CAND

Cand nu mai mu%u015Fca piatra,

genunchiul de copil…

Si-i adormita-n vreme…

visand la scoica marii…

Cand talpi batatorite

o-afunda în colb, umil,

pe chipu-i impietrit,

e semnul întrebarii.

 

HE…HEI…

Lucru f%u0103cut asteapt%u0103 repaus.

Semne pe sens, marcate în haos…

Marimile scurte

nu-ncap printre clipe.

Un hohot de ras

vrea s%u0103 planga, s%u0103 tipe…

Tot peste tot nu-nseamna mai plin.

Viata pe moarte,

o cupa de vin…

Lemne-n copaci,

Noapte de maci,

Riul de gheat%u0103,

Vantul din fat%u0103,

He…hei…

                                                                                               

 UN M%u0102R                                                                                               

Un mar, de pe o creanga

de-i c%u0103zut

si prima fat%u0103 ce va trece-l

va musca,

gustul semintei de pe limba

fetei va durea,

si-o alta samanta

de dorul de pamint se va usca.

Ml%u0103dita, simbure, codan%u0103,

s-or minuna crescand, cu luna-n par,

si-n sambure de fata,

vor infrunzi minuni nascand…

Cuvint de soare-n spre pamant,

trecute clipe numarand…

S-o cere bir pe ce n-a fost,

de toate cate-or fi, rizind?...

TRECERE

Iarba m-ajunge si pietrele-aud.

Vaca m%u0103 muge, taranii asud.

Trec randuri de garduri,

pe drum desfundat.

Lemnele ard,

Raspuns prescurtat.

PAMANT BATATORIT

Cu buturuga ori cu b%u0103t,

mosneag cu-nvat si cu dezv%u0103t…

si barba aspra de fuior,

cu dor de-al recelui izvor;

pamant batatorit de pasi

si iarba pitrocita-n dinti,

cu vanturi tanguite inspre zari,

si cu ecou de intrebari;

se-abat din suflete spre guri,

din care vor tisni fierbinti.

                                                                                               

DINTRE UNGHII DE TARANI

Noaptea isi incepe treaba.

Roti de tren în scartiit…

Melcu-si poarta-n casa graba

timpului de mult sosit.

Caut „punguta cu doi bani”…

Spulberata-n vint tarana

dintre unghii de tarani…

„- Sa-ti ghicesc, întinde mana!”

imi sopteste-ncet batrana.

 

SOTRONUL

Sotronul pasilor cuminti,

In colbul drumului din sat…

Cuvinte-n ochi cu rugaminti,

se-aud in gand nepronuntat;

joc nascocit s-aduca ris,…

mirari, dar totu-i stapanit,

c-apoi sa cada intr-un plins.

Al sufletului primenit.

TREC

Trec, si drumul sta pe ganduri.

Goana dintr-un cal legat…

Doi copaci si-aduna scanduri

pentru podul desfundat.

Oamenii, de dup%u0103 usi,

isi ascut hirletele.

Nu vor sa ramana pusi

cum sunt puse cartile

 

                                                                                               

NOPTILE

Cad in rapa noptile,

clantanind din dinti la luna.

Caru-si strange rotile,

prevestind c-a fi furtuna.

                                                                                               

STAI, UMBRA!

Hei! Da-i drumul mai omule!

La strigat de luna nu urla cainii.

Hei! Da-i drumul mai omule!

Fructului tau ii lipsesc spinii.

Stai, umbra, culoarea ta

judecata de soare…

Naframa de mama, agatata in gard…

Apa, siroind necuvantatoare,

unduirile tale ma dor si ma ard.

 

RASPUNS

Poposesc gandurile

schiopatand in cuvinte.

Libera-i mintea

ca pasarile calatoare.

Uitat e scancetul

durerii de dinainte.

Raspuns ne-a fost dat

neavând întrebare,

nefiind… descifrat.

 

CALATORUL

Ochi aruncati trecator, peste garduri.

Inceputele flori ramase prin gari.

Si marea, femeie plina de falduri.

Calatorul ce vine, satul de plecari.

Si bobul de grau, incoltit în fereastra…

Cuvant expirat dar ramas ca idee.

Atatea de tu-uri…

si-un pic dumneavoastra.

Plecati sunt tot timpul

Cei ce vor sa mai steie.

 

RUGAMINTE                      

Scrie pe garduri de catin%u0103 deasa

cuvintele pasilor colbuiti de pe drum.

Spune-le oamenilor o vorba-nteleasa.

Scrie de lemnul din vatra, cu-amintire de scrum.

Culege cuvinte ratacite-n copaci.

Pe hirtia ce geme incrusteaza– ne  vise.

Scrie de graul, cu lacrimi de maci,

cuvinte-n genunchi, rugatoare-a fi scrise…

 

                                                                                               

GANDURI

Ganduri, sa renasca limpedele cerului,

In fiecare zi.

Ploaie, pe caldaram,

se mai pierd uneori noptile.

Da-mi, calule, taina ierbii,

inainte de a o cosi!

Zorile, tremurande,

i%u015Fi deschid portile.

DANTUIND IN COLBUL ZARII

De pamant se rusineaz%u0103 omul,

cand il rascoleste…

Talpi desculte-n aratura,

nestrivind samanaa coapta.

Aplecat, intr-un genunchi,

mangaios cu el se-arata.

Necuprinsul se aprinde…

la-ntalnirea lor, t%u0103cere…

sunt lega%u0163i cu funii groase,

impletite strans de vreme.

Impreun%u0103-s unul singur

om de hum%u0103 si-o muiere;

dantuind in colbul zarii,

ei pe nume-or sa se cheme.

                                                                                               

 

 

IARNA

Atata ninge… si-i omat…

sunt fulgii albi ca de zahar.

Afar’-as sta, dar zau, ma-mbat

si-oi adormi la noapte sub un car.

 

OM

Ochi de copil,

marginind o gradina.

Cal fara sea,

peste drum desfundat.

Om ratacind

In ziua senina.

Timp, fara timp limitat.

 

 

 

GENUNCHIUL

Copil fara fasa,

cu genunchiul julit.

Omul din paie,

cu bratul scrintit

 

                                                                                               

LUMINA PASILOR

Ni s-or plimba o viata-ntreaga,

privirile in noi… ii ce-om afla,

le-om spune altora sa in%u0163eleag%u0103

lumina pasilor pe unde vor calca…

 

SPRE UN RASPUNS

Prea indraznet e-acela care,

impunge-n aer, cu creionul ascutit;

un punct al semnului de intrebare,

spre un r%u0103spuns de multi rostit?

 

E FIRESC

Cine le arata drumul

zorilor, cand se ivesc?

Nucul, în frunzisul sau,

nu ramane singur, cuc.

Clipele ce vin mereu

niciodata nu se duc.

De-ai sa pleci desculti

prin ploaie, e firesc.                                                           

 

BULGARI DE TARANA

Sufla vantu-n oala sparta…

Cheama lupi infometati.

Bulgari de tarana-n poarta

De tarani desculti, calcati.

 

MINUNE

Te nasti:

prin tarana scormonesti intiia data,

apoi, privirea-ti cruda inca,

da iama-n intrebari.

Ecou de scancet vintul duce,

cu tot cu lacrima-ti curata.

Minune esti, tu colb cu ochi,

ridica-te si zbori, si zbori!

 

IN TIRG

Hai în tirg sa vindem roua.

De pe ea luam sudoare

pentru palmele crapate.

Iar cand afaraploua

ne scaldam pe saturate;

Cand perdeaua-ai trage ziua,

Sa se schimbe pentru noapte

si pe grau nu-l bate piua,                                   

sa-l prefaca in bucate.

 

                                                          

PRIMAVARA

Pe drumul ce duce-n spate

zori de zi si miez de noapte,

Ganduri nerostite inca,

doar din teama de privire…

Bucalati copii, prin tarana,

merg cu carul fara roate.

Doi cocosi focosi, pe garduri,

canta-n cor a lor iubire.

Ochi caprui, prin frunza verde,

trec tigancile cu salbe…

Codrul poarta-n carca lui

trei copii de prin vecini;

sprijinite-n cozi de sape,

stau de vorba dou%u0103 babe.

Closca-i doar c-un singur pui,

ceilalti scurma-n gard de spini.

 

CALCAIUL TARANEI

Pe calcaiul taraniei s-au crapat zorile.

Ele nu gem, au doar roua, spre cantatul cocosilor.

 

ZARI

Pe crengi, cu soare spre zenit,

mai creste umbra-n asteptari.

Cu drum de viata colbuit

si cu raspuns spre intrebari.

Mereu se-ascund tacerile…

Ca-s ragusite si timide…