In urma cu ceva timp va prezentam profilul unui coleg cu totul special ce face parte din prezentul meu. Un alt profil la fel de special face parte din trecut dar nu si din prezent. Totusi si azi ii simt prezenta in amintiri la fel de vie ca in trecut.

Am promis ca voi vorbi despre bunicul meu si cred ca in seara asta imi rezerv dreptul de a depana amintiri.

Sigur o sa intelegeti de ce aleg sa scriu de el.

Trebuie sa il descriu un pic si ca statura. Era un om inalt ,solid ,vesel si care transmitea intotdeauna siguranta de sine. Nici o data nu l-ai fi vazut ca nu stie ce are de facut. A sta cu el la masa insemna cu siguranta o sansa de a auzi o lectie autentica de istorie sau de religie.Intotdeauna povestile aveau personaje care erau descrise in detaliu, faptele spuse erau de fiecare data terminate cu o morala din care sa invatam conduita care trebuie sa o avem fata de orice situatie.Toata viata am iubit istoria dupa ce am avut asa un profesor bun.parte cea interesanta este ca era si un bun geograf.Descria zonele cu mult lux de amanunte,vedeam in realitate florile sau animalele sau varietatea reliefului. Pur si simplu reuseam sa vad cu ochii mintii tot ce se povestea.

Partea draguta a povestii mele consta in faptul ca bunicul meu n-a calatorit aproape nici unde ,nimic din ce descria nu vazuse.Era un om care a citit foarte mult si cu ajutorul unei imaginatii foarte bogate isi imagina lucrurile pe care le povestea si astfel reusea sa para atat de reale toate.

Eu in schimb am fost o mare amatoare de calatorii si ca atare am facut multe excursii.Multe au avut ca destinatie locurile descrise de bunicul meu.Constant s-a intamplat ca sa gasesc locurile descrise identice .Mirosul florilor era ca cel din mintea mea,natura era salbatica cum o imaginam eu .Oamenii locurilor se compotau exact asa cum imi inchipuiam eu ca se vor comporta.

Fericirea de a-l asculta pe bunicul meu se nastea in momentul cand vedeam cu ochii aievea visele.

Asa mi-au fost alimentate multe din visele mele ,asa am aflat ca ceea ce nu-mi pot oferii in mod real pot sa-mi ofer in mintea mea,pot sa-mi imaginez calatoriile mele sau pot sa intalnesc oameni pe gustul meu. Frica de a pleca l-a urmarit pe bunicul toata viata dar nu l-a oprit sa fie peste tot cu gandul ;si pentru ca si-a dezvoltat atat de mult imaginatia a putut sa vada totul cu aceeasi placere ca noi care le vizitasem deadevaratelea.

V-am spus un pic din marea personalitate care a fost in timpul vietii pentru ca atitudinea lui ne poate ajuta pe noi sa putem sa fim asa cum ne dorim.Cand nu tot ce ne dorim este realizabil,putem sa-l apropiem de noi prin puterea mintii,putem crede cu convingere ca vointa ne poate ajuta.Cu cat imaginatia noastra este mai bogata cu atat putem face mai multe lucruri interesante care ne fac viata mai placuta,iar bucuria de a fi ne poate ajuta sa colaboram mai usor cu cei din jurul nostru.