In curtea unui taran invarsta se afla un cires batran care din nu stiu ce motive s-a uscat si n-a mai dat rod.Batranul taran a ales sa-l taie si sa-l arun-ce pentru a sadi un alt cires nou.Pe drum in momentul acela trecea un sculptor de icoane in lemn .I-a placut lemnul ciresului si l-a cumparat pentru a-l sculpta.
                                       Dupa ceva vreme in curtea bisericii a aparut o icoana minunata sculptata din acel cires. Lumea se prea cu cuviosie si se inchina admirand frumuse-tea aceea .Mai mult,simtind ca sunt patrunsi de iubire fata de Dumnezeu ingenun-cheau si proslaveau icoana.

                                       Omul nostru sta de-o parte pe marginea drumului,se uita,se mira da nu se inchina.Unul din multime il intreba cu stupoare cum de el nu se umi-leste la icoana si nu aduce slava domnului prin inchinarea sa.

                                       "Toata viata mea icoana asta o stat la mine in ograda si nici cand o fost vie n-am simtit ca m-a ajutat cu ceva,cum as crede acum ca-i moarta ca mi-a face vreo minune?"

                                        Miracolele le facem noi daca vrem sa fim vrednici sa ne implinim menirea iar minunile lui Dumnezeu eu zic ca se infaptuiesc prin oameni pentru oameni si nu necesita inchinare la chipuri cioplite.Asa am inteles eu pilda asta.